primim cu zâmbetul pe buze dimineața
și părăsim trecutul.
O boare de lumină ne mângâie,
ne dă putere pentru azi,
apoi ne mai hrănim din amintiri.
Te naști... și scurt este momentul în care devii
copilul cel zburdalnic și plin de bucurii.
Mare este durerea când zidul l-ai atins,
ești nevoit tu, însuți, ca viața s-o înfrunți.
Cu nostalgie te gândești, că nu mai ești copil
și-atunci te-ntrebi fără să îți răspunzi:
Unde se duce timpul?
Unde-i copilăria?
Ce este de fapt viața?
Și ce e bucuria?
Spre ce ne poartă pașii?
Și ce va fi cu noi?
Îți fuge tinerețea
și de departe-ți face semn de-adio,
primind în schimb un alt decor
al vieții... cea de-a treia.
Stai la fereastră,
te uiți după nepoți.
Prin ei te vezi pe tine,
dar viața merge înainte
nu poți să te întorci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu