Înaltului albastru-azuriu,
Cu soarele ce vrea să pară,
O floarea-soarelui ce a-nflorit prin nori.
Îmi răsfăț urechile cu auzul
Unei frumoase melodii de-a lui Puccini,
Ce îmi aduce-n inimă doar bucurie,
Alături de “Eroica” lui Beethoven.
Îmi răsfăț papile gustative
Cu frișca ce acoperă negrul cafelei aburinde,
Ca să trezească-n mine interes și forță,
Pentru-a lucra intens întreaga zi.
Îmi răsfăț pielea cu arome
Ce curg din spuma apei în cascadă,
Să ușureze corpul de atâta muncă,
Lăsându-l liniștit pentru odihnă.
Îmi răsfăț sufletul cu rugăciunea
Ce vine lin prin monologul psihologic,
Care disecă orice sentiment și rațiune,
Astfel încât a doua zi s-o iau, fără regrete,
De la capăt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu