Și-o troiță care-mi cere din cenușă să răsar,
Smirna în candela ce arde strângând slava Lui Hristos
Se transformă în miliarde de explozii spre frumos!
În țărâna ce transpiră sânge de erou căzut
Dragostea mea se înșiră curgând lavă peste Prut,
Peste tot unde românii viețuiesc împinși de soartă
Simt cum mă trimit străbunii să deschid spre cer o poartă!
Plouă lacrimile mele izvorâte din sorginte
Al meu suflet praf de stele strălucește în cuvinte,
Am străpuns întreaga zare și-am strâns patimile toate
Și din trupul meu răsare floarea de latinitate!
Sunt durerea ta române și-al meu vers ți-l dau în dar
Port icoanele străbune ce mă învăluie cu har,
Ard încet ca o văpaie ducând slava cea creștină
Mă topesc curgând șiroaie în făptura ta divină!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu