day - 00 month - 0000

Scrieri personale, eseuri, proză, versuri, povești adevărate și reflecții de suflet.

0%

Să râd sau să plâng ?

Aceasta-i întrebarea!
Vreau să scriu o poezie
Despre un lucru pozitiv,
De-aș fi prins de amnezie 
Aș fi mult mai inventiv!
Tot îmi reproșează unii
Că sunt mult prea pesimist!
Însă eu întreb românii 
N-am motive să fiu trist?
Nu vreau să vă țin prelegeri
Am să intru în subiect, 
Și-am să scriu despre alegeri
La modul cel mai direct!
Peste tot numai lichele
Îmbuibați și hoți de rasă,
Ce vor trupul țării mele
Și mint proștii că le pasă!
Vreau să râd, să spun că-i bine
Însă nu-mi este ușor,
Văd o țară în ruine 
Și blestem peste popor!
Despre ce se întâmplă în țară 
Aș putea ca să vorbesc,
Însă pâinea e amară 
N-am cu ce să mă mândresc !
Văd bătrâni în suferință 
Și copii fără pantofi,
Văd un val de umilință 
Aruncat spre noi de grofi!
Sinistru sfârșit de toamnă 
Nu mai e vremea frumoasă, 
Prin spital aleargă o doamnă 
Care ține-n mână o coasă!
Tractorul e în carantină 
Moara e demult stricată, 
Pâinea e tot mai puțină
Băncile ne bat la poartă!
Se taie constant pădurea 
La străini plătim facturi, 
Nu impozităm securea 
N-avem bani de murături!
Văd bețivi căzuți în șanț 
Și jandarmul cu baston, 
Javre ce ne țin în lanț 
Și un medic filfizon!
Peste tot harababură 
Și proști ce mă fac nebun, 
Mă acuză și mă înjură 
Și-s forțat să mă supun!
Cei mai mulți cinstiți "eroul"
Ce din trupul țării mușcă, 
Eu aș vrea să dau stiloul
La urgență pentru o pușcă!
Unde este veselia 
Despre care vreți să scriu?
E pe moarte România 
Și nu-i lemn pentru sicriu!
Ah! Uitat-am despre iarna 
Ce aduce sărbători, 
Aici pot jongla cu karma 
Și să fac niște urări!
Să fiți toți întregi la minte 
Să citiți despre sorginte 
Ca să-mi dați dreptate mie!
Să aveți belșug în casă
Cafea multă și tutun, 
Sunt nebun fiindcă îmi pasă
Și tot ce gândesc vă spun!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!
NURILUSA

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
Statistici Blog
● Online acum: ...
📅 Vizite ieri: ...
📊 Luna aceasta: ...
🏆 Total vizite: ...
💖 Copyright © 2018 - ☙ Reflecții și metafore
💖 Powered by Reflecții și metafore ⋆⭒˚。⋆ Design by Ileana ⋆⭒˚。⋆