Spre pasul către tine, prin tăciuni,
Iubire și emoții ce inima le poartă,
În colțul meu de suflet își au rădăcini.
La mine-n palmă, ochii tăi senini
Își odihnesc pleoapele prea plânse,
Și pe cărarea către tine, de sunt spini
O să-i înlătur cu flori albe, ninse.
La mine-n palmă, se ‘odihnește-un înger
Ce mă veghează-n taină când sunt tristă,
Aș locui cu luna, înconjurată de mister,
S-o văd de-aproape, pe-a soarelui ispită.
La mine-n palmă stropi limpezi de ploaie
Își află scut, și se preling apoi
Spre alte ape, ce curg în puhoaie,
Să le șoptească-n toamnă despre noi.

.jpg)












































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu