multă vreme-a trecut,
Sunt mireasă, de-acum,
unui alt început…
Visul drag, rătăcit
în prea lungi așteptări,
l-am lăsat pe-un peron…
Al aceleiași gări…
În alt tren am urcat,
unde merge, nu știu…
Să mai vii, n-are rost,
Să te-ntorci, e târziu…
Al iubirii parfum,
toamna a-ndepărtat,
Trandafirul din păr,
vântul mi-a scuturat…
Ploaia rece a șters
urma pașilor mei,
Noaptea a-mbrățișat
pustiite alei…
Steaua noastră-a apus
într-un nor cenușiu,
Uneori, mai târziu
este mult prea târziu…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu