.jpeg)
Se descrețește fruntea și inima tresaltă,
Când degetele fine, de mijloc mă cuprind,
Se simte răsuflarea-ți mai tare decât vântul,
Ce s-a pitit prin ramuri, rușinos și timid.
Se scutură petale de flori multicolore,
Când buzele însetate de dor, vor să se adape
Din ciutura iubirii ce ți-o port peste veacuri,
Primită din adâncuri, de ape de izvor.
Se tulbură privirea, pierzându-se în ochii
Care văd în mine, ancora vieții tale,
Particule strălucitoare care țes iubire,
Ne-au căutat prin lume și apoi ne-au unit.
Se roagă inima în șoaptă, iar mintea-ți ageră-i răspunde,
Că știe câtă dragoste încape în sufletul ce este luminos și cântă,
Iar eu tot fredonez neîncetat iubirea, să nu rămână mută,
Cu note muzicale, ce se rostogolesc din cer.
Se luminează noaptea fără felinare,
Când în îmbrățișare, dansăm desculți tango,
Sorbind prin tălpi iubirea, trimisă de pământul
Ce-a vrut să fie gazdă, pentru amândoi.
Se șușotesc în taină pitpalacii,
De la prier și până în septembrie,
Uimiți fiind de dragostea ce ne unește
Și mulțumirea ce o aducem pentru viață.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu