.jpeg)
Nisipul clepsidrei, cernindu-l ușor,
Simt împletirea, a zilelor caer,
Zile și nopți...ducându-se-n zbor.
Mă -nneacă clipita, zbătută de val,
În seri de prigoană, cu soare plângând,
Cu raze de roșu, stinse-n opal,
Lăsând în urma-i, doar umbre strigând.
De-a beznelor teamă, chemări se aud,
Chemări către - un cer fără soare, negru pustiu,
Chemări ce dau nașteri, la stele-nflorind,
Și-un glob de lumină, zâmbind arămiu.
Și timpul se duce...se duce, se duce,
Tipare prin suflet, amintirile stau,
A zilelor clipe, bătute pe cruce,
Și altora multe ...ce sufletu-și dau.
Da-n cuget vibrează, o zi care vine,
Copil nenăscut din timpul vitreg,
Aduce-va bine și clipe senine,
Speranță-n lumină, mai prinde un cheag.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu