.jpg)
Eu cred că numai tu ești vinovat,
Tiptil, te-ai furișat sub geana nopții
Iar gândul tău, șăgalnic, m-a chemat.
E de ajuns o simplă adiere
Și inima începe să-mi tresară,
Să-mi fie dor cum nu mi-a fost vreodată,
De parcă aș iubi întâia oară.
Și răsuflarea să ți-o simt pe umeri
Iar lacome priviri să mă-nfășoare,
Ca o nălucă ce n-o poți atinge
Dar te subjugă fără de scăpare.
Și știu atunci că iar gândești la mine,
Că m-ai chemat și mi se face dor…
Sunt presimțiri ce nu le pot pricepe
Dar nici nu pot fugi din calea lor.
Pe-aripi de vis, târziu, mi-apari în noapte,
Ți-ascult, cântându-mi, glasul inimii,
Deși alături nu mi-ai fost vreodată,
Nu-mi ești nici azi, și n-ai să poți să-mi fii…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu