Poți cuceri auditoriul, pe mine nu mă păcălești.
De masca ce ți-o pui pe față, oricine s-ar îndrăgosti,
Întreaga lume de te-ar crede, pe tine nu te poți minți!
Repeți greșeli ce, altădată, atât de tare te-au durut
Și-a căror rană, să o vindeci, nici până azi n-ai mai putut.
Toate iubirile din lume de ți s-ar arăta în prag,
Nu vor putea să-nlocuiască iubirea celui ce ți-e drag!
Nu încerca să-mi cauți vină menită să te-adăpostească,
Eu ți-am iubit și fața hâdă pe care ți-o ascunzi sub mască
Și ți-am iertat greșeli ce , sigur, în locul meu, n-ai fi iertat,
Nu mă-nvinovăți pe mine când numai tu ești vinovat!
Te-am cunoscut până-n străfunduri neîntinate de minciuni
Și ți-am ascuns întreaga pleavă ce-n traista vremii o aduni,
Ți-am fost iubită și prieten, copilă, mamă uneori,
Iar sufletul ți-am pus în palmă, fără să cred c-ai să-l omori.
Nu am să-ți spun cuvinte grele, nu văd c-ar mai avea vreun rost,
Rămâi să rătăcești prin viață, pe-același drum pe care-ai fost,
Să faci, cu pasul tău, cărare prin buruieni și mărăcini,
Sperând că cerul o să-ți spele toate păcatele și vini.
Nu voi mai fi nicicând aceea pe care-ai cunoscut cândva,
Ce-atât de-ncrezătoare-n tine, ca o nebună te iubea!
Rămâi și-adună-ți ,,mărunțișul'' ce-l vei fi câștigat la ,,zar'',
Luptând cu demonii din minte și adevărul din pahar!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu