!doctype>
Pescăruș... Vis...
Vine un pescăruș de paie, se-așeză pe singurătatea mea și prinde a mă moși cu un fus de tors lână... așa am îmbrăcat mieii care dârdâiau sub ploaia rece... , mi-am zis că a venit vremea să-mi îngrop obrazul în palmele timpului și să adorm... - o, pasăre, nu pune mâna pe sforăitul meu! Am strigat, trezindu-mă din vis...
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

.jpeg)












































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu