Peste tot și peste toate drept mărețul împărat,
Tu care deții puterea peste marginile lumii
Nu poți trece cu vederea un pion cât boaba spumii?
Tu stăpân peste iluzii, peste visele deșarte
Ce ți-ai stabilit hotarul între viață și-ntre moarte,
Vrăjitor care strunește minți ce au sclipiri divine
Te cobori ca să ții calea unui prăpădit ca mine?
Tu ce traversezi oceanul cățărat pe arc de timp
Și împarți durerea lumii precum zeii din Olimp,
Forță ce-ai pătruns himeric în pădurea de stejar
Creezi spațiu ezoteric pentru un pricăjit vlăstar?
Tu nălucă nevăzută și de nimeni nepătruns
Ce sălășluiești în minte și-n parabolă ascuns,
Cel ce te-ai născut himeră și veșnic cuceritor
Întorci arțăgos privirea către-un simplu muritor?
Eu nu vreau să-ți curm izvorul, știu că nu-mi e cu putință
Încerc doar sădindu-mi dorul să trăiesc și-n neființă!
Să mă nasc a doua oară ca o boare ce adie
Ca un fluture ce zboară, ca un puf de păpădie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu