Ori poate tu, le-ai petrecut pe ele,
Depinde cum vrei să privești, dinspre ce unghi,
La ce a fost, cu bune și cu rele.
De te-ai lăsat pierdut în ceață
Și te-ai oprit în loc până s-a risipit,
N-ai căutat un fir plăpând de luminiță
Și bâjbâind să mai înaintezi,
Ai ales calea mult prea comodă,
Iar anotimpul a trecut.
Dar dacă ai trecut prin ceață,
Prin viscol, tunet și furtună,
Fără să-ți fie frică, fără ca să cârtești,
Punând în suflet numai o dorință,
De a simți căldura soarelui pe-ai tăi obraji,
Atunci ai petrecut, tu, anotimpuri
Unul câte unul, fără să numeri zilele la rând.
Trecut e orice clipă în care ai fi putut,
Să faci ceva cu tine, pentru tine...
Un zâmbet dăruit celui mai trist,
O carte răsfoită până face franjuri,
O mână întinsă pentru ajutor
Și câte alte lucruri importante!
Dar ai lăsat ca fiecare oră,
Să plece așa cum a venit,
Fără să faci ceva care să te ridice
Și, astfel, anotimpurile au trecut.
Un anotimp e petrecut,
Când simți cu-adevărat ce-i viața,
Când nu te lași purtat de valurile vieții
În totală letargie, ci faci măcar un gest
Ce poate însemna,
Că ai avut cândva, inițiativă.
Pui brațele la muncă să vâslească,
Încerci să te menții în echilibru,
Arunci din barcă ce nu-ți folosește,
Dar nu capitulezi pentru o furtună.
Ajuns la mal, curajul te transformă,
Prinzi aripi și înaintezi cu fruntea sus,
Guști din plăcutele secunde, ore, zile,
Iar ele alcătuiesc acele anotimpuri
Petrecute, cu mult drag.
Unde te afli azi? De care baricadă?
Care cuvânt îți însoțește anotimpul?
Este trecut, fără să guști din viață?
Ori este petrecut, cu mult folos?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu