Rămâi pentru totdeauna

Te rog să mai rămâi și astă seară,

Să savurăm în taină un pahar cu vin,

Vrăjit și descântat de vorbe fermecate,

Ce ne transformă, într-o clipă, în îndrăgostiți.

Puterea și tăria vinului din cupe,

Nu ar putea să ne electrizeze,

Dacă cuvintele ce curg din conversații,

N-ar fi însiropate cu iubire.

Pornind de la idei banale,

Ne-aventurăm cu spirit filosofic,

Spre ce spunea odată domnul Kant,

Cum fericirea nu este un ideal al rațiunii,

Ci unul al imaginației.

Cu mintea ușor încețoșată,

De gustul dulce-acrișor știut de Bachus,

Lăsăm imaginația să ne încânte

Și hoinărim bezmetici peste timpuri.

Trecut, prezent și viitor,

S-au adunat din puncte cardinale,

Să ne prezinte oameni, locuri, întâmplări,

La care am fost martori și vom fi în continuare.

Misterele iubirii n-au fost deslușite,

Deși de-a lungul vremii au fost scrise,

Pornind de la Ovidiu, cu Ars amandi a lui,

La Eminescu și Maitreyi, de Eliade.

Din spuma mării s-a născut iubirea

Și-a fost împrăștiată, peste pământ, de briză,

Sub forma stropilor de fericire și de farmec,

Ce s-au lăsat cu bucurie inhalate.

Te rog ca să rămâi în astă seară

Și mâine, și poimâine, pentru totdeauna,

Ca tot ce mintea și-a imaginat,

Să se transforme în realitate.