De este dat de omul inimos,
Te îneci cu vinul ce stă în pocale,
De e servit de omul dușmănos.
E vesel sufletul când e cu omul
Ce știe a te asculta,
Se întristează și plânge în tăcere,
Dacă indiferența se arată la fiecare pas.
Îți cântă inima de bucurie,
Când vezi că oamenii te-apreciază,
Se tăvălește prin melancolie,
Atunci când te-au uitat ca pe o carte.
Vibrația îți stă tot timpul,
Doar pe frecvențele înalte,
Dacă în jur vezi doar frumosul
Care se află-n tot și toate.
Se-ascunde lacrima sub geană,
Când oameni minunați apar,
S-aducă în jurul tău seninul,
Să-ți creioneze drumul de urmat.
Prind aripi visele copilăriei,
De știi ca să le povestești,
Doar oamenilor ce n-au mușcat din fructul,
Ce otrăvește viața pic cu pic, numit fiind invidie.
Se-arată soarele pe cerul vieții tale,
Chiar și în zilele cu burniță și ceață,
De ești totuna cu iubirea care
În fiecare por naște speranță.
Te simți flămând alături de aceia,
Ce povestesc despre a lor avere,
Mănânci pe săturate din blidele ciobite,
În casa celor ce-și drămuiesc câștigul.
Se practică, de parc-ar fi virtute, minciuna și este rostită,
De doamne și de domni cu-același zel,
Uitând că cineva a spus cândva că,
O minciună nu ajunge niciodată să îmbătrânească.
Îți aduni forța și îmbrățișezi destinul,
De ești înconjurat de oameni pozitivi,
Te-ascunzi în carapacea ce te ține prizonier,
Când tot auzi în juru-ți văicăreli.
Fii bucurie fără margini,
Căci te-ai născut să fii învingător,
Ești mult mai mult decât arăți și pari,
Deoarece toată tăria și puterea lumii
Se află în interiorul tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu