Tu nu ai puterea de-a face minuni,
Sătulă-s de vorbe ce n-au nici o noimă,
De-atâtea ispite și-atâtea minciuni!
Înșiri doar cuvinte, ce-ai vrea a le crede
Că nu le-ai rostit pe de rost nimănui,
Dar sunt doar ,,palavre” ce nu au substanță
Și, foarte ușor, tu le-ai spus orișicui!
Nu-mi vinde iluzii, căci nu mai am anii
Când, fără de minte, puteam să greșesc!
Te-ascult, ca la teatru, cum rolul și-l joacă
Actorul din tine… Mă faci să zâmbesc!
Nu sunt oarecare…o altă femeie!
(Deși port în mine și o coastă de drac!)
Te pot păcăli că nu știu adevărul,
La fel ca și tine și eu mă prefac!
Iei viața în joacă!… Și viața pe tine!
Te face să uiți cine ești și ce vrei,
Trec anii zadarnic, nimic n-oi culege,
Simțind doar durere pe umerii grei…
Nu-ți pierde din vreme și-alege cărarea!
De ce te avânți rătăcind prin hățiș?
Aproape de tine e încă lumina,
Tu umbra o cauți!… Și-alergi in pieziș…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu