.jpeg)
Să-ți revezi cu ochii minții toate câte le-ai pierdut:
Bucurii, iubiri, necazuri, visuri dragi făcute scrum,
Al trecutului spectacol, umbra celui de acum.
Macină precum o apă strecurată printre stânci
Scormonindu-ți prin unghere pân’ la rănile adânci,
Te învăluie-n tristețe ori te-ndeamnă să zâmbești,
Amintirea ți-e bagajul cât prin timp călătorești.
Mai târziu sau mai devreme vom trăi din amintiri
Desfătându-ne cu mierea delicioaselor trăiri
Ori simțind amară fiere-a unui vis neîmplinit.
Este tot ce îți rămâne când ,,sceneta” s-a sfârșit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu