Clopotul răsuna într-o vale,
Plângea pădurea copacii ei goi,
Cu păsări, în zbor călătoare.
Frunze îngălbenite de toamnă,
Prin vântul nebun, răvășite,
O ploaie din nori, se răstoarnă
Peste câmpul cu flori ofilite.
Norii pe câmp zăpada vor cerne,
Troiene mari așezând pe cărare,
Spre stele, doar gânduri eterne
Și-n bolțile-albastre, un Soare.
Curge timpul, mai iute ca gândul,
Omătul așezat, în câmpul dospit,
Prin raza Lunii, mai rece-i argintul,
Gerul năprasnic e-o lamă de cuțit.
Razele Lunii, le strâng în buchet
Și-i scutur argintul, în valuri de mare,
Cu noaptea mai cânt în duet,
Pe-un colț de cer, când Luna răsare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu