Nicicând nu voi fi a ta și totuși a ta sunt dintotdeauna

Vrei să nu uiți ce-înseamnă jocul...Ascunde-te și lasă-mă să te caut prin suflet, printre adieri de iubire, printre clipe de extaz divin, printre leucocite și hematii, prin parfumuri de iarba abia cosită, prin foșnet de arbori, prin căderi de fulgi de nea...și te voi găsi oriunde...doar eu sunt toate astea...dar tu nu mă vei găsi nicăieri pentru că sunt culorile din tabloul universal, sunt pensula și pictorul, sunt pânza și rama, sunt desenele în relief sau chiar numai liniile lor, sunt fiecare clipă a celorlalți muritori, sunt ei și nu sunt nimic... Avându-i pe ei, mă vei avea pe mine, iubindu-i pe ei, mă vei iubi pe mine... Mă vei găsi și mă vei pierde în fiecare clipă pentru a mă regăsi iarăși...Nicicând nu voi fi a ta și totuși a ta sunt dintotdeauna...