day - 00 month - 0000

Scrieri personale, eseuri, proză, versuri, povești adevărate și reflecții de suflet.

0%

Bucuria de-a fi om

Partea ta de bucurie, n-are cum să ți-o ia nimeni,
E făcută pentru tine, ca răspuns la rugăciune
Și apare când în minte, nu e multă gălăgie,
Viața curge lin și liber, fără de constrângere.
Bucuria te însoțește, de cu zori și până-n noapte,
Dacă-i pui la rădăcină, fapte bine cugetate,
Te gândești ca să faci bine, celui ce-ți este aproape,
Să alungi puțin orgoliul, într-un gând cuprins de doruri.
Mult mai stă mintea-n tăcere și frământă amintirea,
Unor zile lungi și pline, de iubire și de soare,
Apoi dorul lor îți poartă, inima prin bucurie
Și alungă încă o umbră, de îndoială și frustrare.
Pentru ce atâta zarvă, când putem să ne iubim,
Într-un mod atât de simplu, ca și bună dimineața!
Punem bucuria-n suflet, precum haina de pe umeri,
Ne încălțăm cu voia bună și pornim spre-a noastră treabă.
Apoi toată ziulica, fredonează un sunet, două,
Tot să nu gândești aiurea, despre unul, despre altul,
Caută să îți ții ritmul, cât mai mult e cu putință,
Devenind chiar bucurie, pentru cine te întâlnește.
Nu lăsa ca fitecine, să-ți taie entuziasmul,
Fii atent la a ta stare, să nu-și schimbe iar macazul,
Stai în bucuria care, crește de pe-un an pe altul,
Căci așa cum termini ziua, tot așa începe alta.
Bucuria îți dă elan, să faci totul cu plăcere,
Fără să simți oboseală, fără să te plictisești,
Pune ordine în viață, că-ți deschide orice ușă,
Către ce ți se cuvine, fiind drept prin naștere.
Ai venit cu bucurie, să-ți porți viața cu plăcere,
Ca pe orice pălărie, faină, fără de cusur,
Pe al cărui bor se află, omenia ca virtute,
Iar în frunte-ți sunt înscrise, o vocală și-o consoană,
Care se citește OM.
Fiecare-și face treaba, caută să-și țină slujba,
Pentru a fi de folos, atât sieși, cât și lumii,
Însă mult mai importantă-i,
Bucuria de-a fi OM.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!
NURILUSA

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
Statistici Blog
● Online acum: ...
📅 Vizite ieri: ...
📊 Luna aceasta: ...
🏆 Total vizite: ...
💖 Copyright © 2018 - ☙ Reflecții și metafore
💖 Powered by Reflecții și metafore ⋆⭒˚。⋆ Design by Ileana ⋆⭒˚。⋆