.jpeg)
Și și-a stins dorul în marea înspumată,
Apoi și-a luat bocceluța, și a plecat în lume,
Să dăruiască dragoste, oricui îi iese-n cale.
Mulțimi de fete și băieți a procopsit iubirea,
Cu fiorul său atât de persistent în stomac
Și gâdilătură la inimă, iar ei, ca niște copii ascultători,
S-au manifestat ca atare.
Au devenit mai buni decât fata moșului,
S-au dat peste cap să rezolve orice situație, precum Harap-Alb,
Sunt nelipsiți și-n zilele noastre,
De la datinile și obiceiurile străbune.
A coborât iubirea pe-o rază de stea
Și s-a făcut lumină în sufletele noastre,
Astfel încât, toți licuricii sunt invidioși,
Căci strălucirea omului, e mult mai frumoasă.
Mulțimi de oameni acoperă pământul,
Cu o mantie luminoasă,
Îl încălzește cu Iubirea degajată prin toți porii
Și-l protejează de orice energie negativă.
Odată coborâtă, iubirea nu o să mai plece
Din inimile noastre, o să o hrănim cu sentimente nobile
Și îmbătăm cu fericirea de a fi,
Mai presus decât orice viețuitoare
Și prietenoși, precum bunul samaritean.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu