Omul harnic ce muncește,
De cu zori și până-n seară,
Mâinile nu-i stau o clipă.
Pune suflet mult în toate,
Face planuri calculate
Și nu trece cu vederea,
Peste lucruri mai mărunte.
Tipicar și ordonat,
Omul muncitor se învață,
Ca să-și facă sie însuși,
Munca mult mai atractivă.
Nu se îndeamnă să chiulească,
Sub pretexte inventate,
Căci tot lui o să-i revină,
Partea mai aglomerată.
Omul face și desface,
Când e învățat cu munca,
Fără a fi împins cu forța
Și rugat cu săptămâna.
Lasă totul pus la punct,
Își mai ajută colegii,
Înțelege și pricepe,
Cum e munca în echipă.
Nu se plânge că-i prea mult,
Face tot cu pasiune,
Veșnic se simte util
Și captiv în acțiune.
Se uimește chiar pe sine,
Când își termină lucrarea
Și așteaptă să continue,
Cu altă activitate.
Mare e, minune mare,
Omul ce e gospodar,
Își face iarna căruță,
Iară vara, sanie,
Nu stă locului o clipă,
Concurând-o pe furnică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu