pe trup se prelinge,
norii se-mbracă în neguri
și cerul parcă
plânge
păsări mii, și vântul
cu tot cu fluturi.
Ploaie plăpândă
peste tampla-mi albită,
și-o lacrimă ce curge ușor,
și timpul ce profită
de noi
alunecând spre apus,
îmbietor.
Ploaie de vise
din bolta cu stele
prin noaptea albastră
și-n visele mele,
splendoare,
să-mi apari din nou,
la fereastră.
Ploaie peste trupuri
cu chipuri parcă de ceară
prin toamnă, prin gând,
ploaia
din zi înspre seară
să ne spele de vină
rând pe rând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu