Să reiau acea cărare, care duce către mine,
Nu-mi mai trebuie ziare și alte surse informale,
Vreau să simt a mea iubire, fără să fiu deranjată.
Într-un spațiu ce miroase, a ulei de portocale,
Am lăsat să-mi zboare gândul, către tot ce-mi face bine,
Recunosc că poezia, ridică a mea frecvență,
Conectându-mă cu viața, într-un mod miraculos.
Chiar de nu suntem aproape, poezia ne unește,
Are ea un soi de farmec, care ne electrizează
Și vibrăm cu bucuria, toți în același moment,
Știind să ne răsfățăm și să trăim în prezent.
Am iubit dintotdeauna, omul cu a sa valoare,
Chiar dacă a stat în umbră, din motive personale,
Eu l-am salutat mereu și-am crezut în rostul său,
I-am încredințat speranța, ca să își urmeze calea.
Fără să se poticnească, de o stare sufletească,
L-am făcut să-și poarte pașii, cu îndrăzneală, spre succes,
Având tot mereu iubirea, prinsă de reverul vieții,
Căci doar ea este motivul, pentru care existăm.
Când sunt zilele ploioase, iar norii ne joacă feste,
Răsfoiesc mai multe cărți, văd un film ce e romantic,
Beau o ciocolată caldă, pun o muzică-n surdină
Și dansez cu-al meu drăguț, care-i plin de pasiune.
Nu e loc de plictiseală, când ești cu iubirea în casă,
Aduni stropi de fericire și-o îmbraci în ciocolată,
Mai adaugi unt și miere, câteva linguri cu lapte,
Zahăr vanilat și frișcă, iar prăjitura e gata.
Caut să îmi umplu timpul, cu tot ce e mai frumos,
Merg la teatru, operetă, un spectacol grandios,
Urc pe munte pân’ la stele și ascult povești de viață,
Căci în compania bună, vinul este mai gustos.
Se deschide o fereastră, către al meu interior,
Ce-mi dă stare de visare, doar la lucruri minunate,
Mușc din fericirea clipei și o înghit ca să rămână,
Hrana cea mai sățioasă, ce aduce relaxare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu