Scrisul nu mă mai atrage…
Sunt prea tristă și confuză
Caut să găsesc o scuză…
Să scriu iar, să povestesc
Tot ce simt, tot ce gândesc
Să așez calm, pe hârtie
Versuri simple-n poezie…
Nu pot, nu pot să vă mint
Și să scriu fără să simt !
Iar în gândul meu acum
E doar nor, furtună, fum…
Mi-e lehamite de toate
De minciună, nedreptate
Dezbinare, răutate…
Vai de ea, societate!
Nu îmi place ce trăiesc
Și nu mă mai potrivesc
În acest decor mizer
Voi sperați? Eu, nu mai sper!
Vă întreb pe fiecare
Cine e de vină oare?
Că s-a dus un neam și-o țară
Și lucrează „înafară”?
Că nu mai suntem „grânar”
C-am rămas fără hotar !
Munți nu mai avem, nici ape
Nici păduri un’să se-adape
Căprioare și mistreți…
Brazi înalți, frumoși, semeți
Nu mai sunt – tot au tăiat !
Ce-au făcut ? De neiertat !
Nu mai cred azi în nimic !
Nu mai lupt, nu mă implic
Aș pleca cât mai departe
Ca să uit de tot și toate!
Ne-am obișnuit așa
Să ducem o viață grea…
Și după treizeci și cinci de ani
N-avem nici servici, nici bani !
Tragem jugul tot mai greu
Să ferească Dumnezeu !
Ce am fost și ce-am ajuns…
Nu mai e NIMIC de spus!
Ce Unire oameni buni ?
Doar să ne prindem de mâini
Și să ne-amăgim amarul
Până trece Centenarul !
Și apoi, ce va ma fi ?
Generații vor veni
Să plătească datorii
Făcute de moftangii !
E ca în Caragiale
„Haimanale, haimanale !”
„Opera de trei parale”
Se joacă prin tribunale!
Mă tot mir și mă crucesc
De unde le mai scornesc ?
Legi tâmpite, nefondate
Cum le vin în minte, frate?
Ies pe post și debitează
Doar prostii – le inventează
Pe moment, ce mai contează?
Biet popor român, în stază…
Te-ai pierdut în amănunte
Și-ai albit încet pe frunte…
Ai sperat să-ți faci un rost
Și tot bine n-a mai fost !
Până când ai să înduri ?
Hai, adună-ți iar panduri
Și pornește o răscoală
Contra celor fără școală !
Că avem copii deștepți
Harnici, genii, eminenți
Ce-ar putea să scoată-afară
Pe nemernicii din țară!
Nu mai pot să mai suport –
Nu știu cum să mă comport…
Vreau din nou valori, modele
Nu doar „dive” și manele !
Ce democrație falsă,
Cu toți am căzut în plasă !
Libertate? Ce minciună!
Urmărit ești și pe Lună !
Dezbinați și-nveninaţi…
În loc să ne fim ca frați !
N-avem loc unii de alții
Lupte între generații…
Încerc să mă izolez
Ce nu-mi place, „ejectez”
Mă simt ca o prizonieră
Hoinărind dup-o himeră!
Aș mai scrie multe, dar
Mă opresc, căci n-am habar
Ce va fi, ce nu va fi…
Mâine…e o altă zi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu