Iohaos, preș, fără de țară accentuează în monologul sau la firul apei din Deltă că deficitul economic al României poate fi recuperat adunându-se toți banii care se cuvin bugetului de stat. Probabil s-a referit la banii țării irosiți pe un parlament supraponderal și ineficient, pe un guvern sufocat de ministere aiurea populate de rozătoare nesătule, multitudinea agențiilor și consiliilor inutile dar costisitoare, de costurile unor categorii de bugetari suportate integral din bugetul de stat ( medicamentație, chirii, transport, masă), de lefurile scăpate de sub control ale unor bugetari, de multitudinea "vizitelor de lucru" ale parlamentarilor și alte sinecuri și, nu în ultimul rând, pensiile "nesimțite" neconstituționale dar blagoslovite de o curte constituțională la fel de frauduloasă ca si pensiile pe care le ia. Asta DA reformă, plecată chiar de la FOST președinte...
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu