Sunt...

Sunt mai singură și mai inutilă decât o barcă pierdută de vreun explorator prin deșert...dorm cu alge marine sub pleoape...sunt mai singură și mai inutilă decât un fluture cu aripa ruptă; el încearcă încă să zboare, eu nu pot decât să plâng...țes imnuri din neaua pletelor și sunt mai inutilă când sunt...și sunt, deși nu-ncerc să fiu; ce-aș fi de-aș fi al nimănui...dar oare-al cui sunt eu?...e, ca și cum te-ai privi prin celălalt orificiu al binoclului și toate stelele sunt într-un dincoace...