Defilând prin flori de nufăr,
Simt tristețea cum mă încape
Și-n tăcere aspră sufăr!
Zorii în lacrimi se-nfiripă
Codrul e cuprins de rouă,
Tu natură faci risipă
În zadar, că-n mine plouă!
Cântă cucu-n ramul verde
Dimineți-i dă binețe,
Conștiința mea se pierde
În oceanul de tristețe!
Curg izvoare cristaline
Aud glasul ce suspină,
Rătăcesc printre ruine
Și natura n-are vină!
Plimbă vântul adierea
Ca o șoaptă de amor,
Împietrit nu simt plăcerea
Fiindcă rănile mă dor!
Ciocârlia cântă-n zare
Minunată rapsodie,
Al meu suflet nu tresare
Mă cufund în agonie!
Suferind dispare ceața
Soarele pe cer răsare,
Mângâie cu aur viața
Eu simt raza lui cum doare!
Mă înconjoară în amurg
Un parfum de măr sălbatic,
Râde roada lui în pârg
Dar eu sunt demult ostatic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu