Speranțele n-au aripi, le rupi fără de rost,
Trăiești în umbra vieții și cauți în abisuri
Povești ce niciodată reale nu au fost.
Iubirile sunt basme ce-n cartea vieții tale
Ca boabele de rouă s-or pierde în eter...
Un Zburător ce-n noapte aleargă printre stele
Ascuns de geana lunii în veșnicul mister.
Iubirilor celeste le dai o nouă viață
Ca în adâncul mării apoi să le scufunzi...
Te 'nalți către lumină, te scalzi în ploi de stele
Însă, orbit de ele, în beznă te afunzi.
Un trecător prin lume, neliniștitul suflet
Încearcă să-și găsească vremelnic adăpost,
Neputincios și singur și-a rătăcit cărarea
Zbătându-se să-și afle al existenței rost.
Un dor nebun te poartă, zorind fără-ncetare,
Dar nu știi ce anume ai vrea să întâlnești,
Lumina ce-ți lipsește trăind al beznei haos
Ori calea spre ,,Acasă'', în lumile cerești.
Cândva te vei întoarce pe steaua ce ți-e scrisă
Și chinuitul suflet atunci s-o liniști,
Acolo printre astre-ți vei împlini destinul,
Găsind ce-n astă lume nu ai putut găsi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu