.jpeg)
Zăpada se topește sub dorința lui arzătoare, din lumină a răsărit,
Cerul pare înduioșat și soarele îl mângâie cu raze blânde, îl sărută,
Căci el e curajosul care înfrânge frigul iernii și aduce bucurie multă.
Când ghiocelul plânge, noaptea pleacă, să-i facă loc zilei luminoase,
Ferestrele se deschid larg, să poată intra soarele și veselia în case,
Gingașul ghiocel se leagănă în adierea vântului lin de dimineață,
Întreaga natură i se alătură trezindu-se plină de dorință și de viață.
Când ghiocelul plânge, lacrima lui cade pe firul de iarbă încolțit,
Verdele crud îl înconjoară, pentru lacrima lui caldă i-a mulțumit,
Și mielușeii, cu canaf la ureche, îl privesc uimiți și-i mulțumesc
Ca unui prieten drag ce le-a dat libertate, nu-l calcă, îl prețuiesc.
Când ghiocelul plânge, seamănă cu pruncul ce-și cheamă mama,
Alte flori prin curaj și se trezesc din somnul în care le-a apus toamna.
Pământul se umple de culoare și de albul pur al gingașilor ghiocei,
Bine-ai venit primăvară, parcă am întinerit și eu, sunt veselă ca ei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu