Zâmbesc florile din pomi către Soare,
În inimi dorul de voi, doare mai tare,
Se adâncește, când norii curg ploi.
Mă plimb prin arome, de flori prea bogate,
De dorul vostru mă mistui, mă frâng,
Între nori și Soare, cerul mă împarte,
Când lacrimi pe suflet îmi curg.
Din muguri cu sevă, pe ram flori plesnesc
Primăvară, când vii ești dulce și amară,
În curtea pustie, când doruri se-opresc,
Ar vrea, să mângâie părinții pe seară.
Mi-e cerul sângeriu, cu Soare-n amurg,
Când râuri amare, din ochi udă glia,
În lacrimi pe flori, cu doruri ce curg,
Pentru voi, scriu și azi poezia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu