O greșeală din care nu am învățat, este neexprimarea sentimentelor… Încă nu îmi dau seama de ce, dar mi-a fost întotdeauna rușine să exprim ceea ce simt, față de partenerul meu… De câte ori îmi spuneam cu hotărâre, că îi voi spune direct ce simt, mi se punea un nod în gât și nici un cuvânt nu mai ieșea din gura mea! De parcă cineva îmi lipea buzele! A trecut mult timp, cu încercări eșuate și cu jumătăți de simțiri, până când am spus stop! Am o problemă de care depinde fericirea mea! Și mi-am promis, că atunci când în viața mea, intră omul acela care să mă facă să simt, să îi spun direct, fără să ocolesc, absolut tot! Tot ce-mi place și ce mă deranjează! Tot ce vreau și ce nu mă face să mă simt confortabil! Tot ce simt, în minutul acela! Pentru că tot ce înăbușim, în suflet se adună, până când nu mai există loc, nici pentru tine, nici pentru altcineva și crezi că niciodată nu vei putea să ajungi la fericire, de parcă ar fugi de tine, când de fapt, totul stă invers! Fugi de liniștea ta, prin tăcere!… Nu, nu mai fug și nici nu mai tac! Prea multe clipe am pierdut, ca să vreau să mai pierd! Iar dacă acum se întâmplă să mai fug, o fac spre brațele deschise!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu