când mă strigi cu glas de gând,
ard ca lumânarea pe altarul iubirii
când m-atingi c-un zbor de fluturi,
cresc-n pajiști de culori
când inima-mi e un câmp cu flori.
Când îmi cânți cu glas-n șoapte
voi fi mereu în preajma ta,
căci, îmi crești în lan de gând
în nopțile-n care notele
devin șoapte pe-un portativ
aduse într-un buchet de poezii.
Metaforele pe care le folosești sunt de o frumusețe rară: imaginea în care arzi ca o lumânare pe altarul iubirii la atingerea unui zbor de fluturi induce o stare de reverie profundă. Reușești să surprinzi perfect acel moment magic în care prezența cuiva drag, chiar și doar în gând, transformă inima într-un câmp plin cu flori. Versurile tale curg lin, având o muzicalitate proprie care încălzește sufletul cititorului. Îți mulțumesc pentru această escapadă lirică în pulsul nopții!
RăspundețiȘtergereMă bucură enorm că metaforele mele au găsit ecou în sufletul tău și că am putut crea împreună acest moment de reverie. Adevărata magie a poeziei se naște abia atunci când întâlnește o inimă capabilă să o simtă atât de frumos. Te mai aștept cu drag în această oază de liniște!
Ștergere