unor frunze-n toamnă
prin tu-ul plin de zile
mă uită cum gândul zboară
prin umbra dintre clipe…
La geamul sufletului deschis
apare cu aripa-i subțire
trecutul…
Nu cel ce m-ar putea dezechilibra
acel trecut ce-mi mai șoptește:
Chiar de timpul zboară, rămâi
copilul cu zâmbet ștrengăresc!
Viața-i inutilă în trecerea ei
dacă nu lași în urma ta
un zâmbet cald de primăvară
când toamna, vrea nu vrea,
se transformă-n iarnă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu