vrute și nevrute
într-o ecuație
cam grea
cu-acele date
necunoscute…
Urcam spre culmi
pășind agale
și-n urma mea
se deschideau cărări
comori-n belșug
de zâmbete și iubire
o pârtie de vise
ce ușor, ușor,
erau culese…
Abia atunci
mi-am dat seama
că pașii mei vioi
erau în doi
urcând spre înalt
cu sufletul celuilalt
în energie.
Nu știu de-i
al dragostei fior
din literatură
poate-i un fel
de-a petrece
timpu-n doi mai bine,
totuși, nimic
n-ar fi mai frumos
mai luminos
și mai de preț
să fi fost
iubire-n energie
ce conferă acea sclipire
în trăire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu