Sorbeam cafea la geam, în așteptări.
Priveam spre cerul pur și nuanțat,
Unde Calea Lactee s-a brodat.
Mărgele-n gând eu stelele numaram,
Din trei în trei pe boltă le bifam.
Și-am întâlnit pe cerul de safir,
Un Car mai Mic, pornit în alb delir.
Ca o caleașcă desprinsă din povești,
Te îndeamna la drum să te pornești.
M-am urcat în ea, deși n-avea vizitiu,
Și-am zburat prin fumul purpuriu.
Când zborul era-n toi și mai frumos,
Caleașca m-a purtat lin, în jos,
Spre un tărâm ascuns, plin de urzeli,
Unde cresceau doar spini și îndoieli.
Dar când să cad în spinii din abis,
Un ciripit m-a smuls din acest vis.
M-am trezit voioasă-n zori de zi,
Lăsând în urmă vechi melancolii.
Iar astăzi, cu lumină în priviri,
Aștept Crăciunul plin de amintiri,
Când îngerul din floare, pur și sfânt,
Va coborî din nou pe acest pământ.
O călătorie cosmică absolut minunată! Imaginile cu cafeaua savurată la geam în timp ce numeri stelele din Calea Lactee creează o atmosferă atât de intimă și magică. Mi-a plăcut trecerea de la suspansul visului la realitatea caldă a dimineții, care deja anunță magia Crăciunului. Felicitări pentru această poezie plină de lumină ❤️
RăspundețiȘtergereComentariul tău este o poveste în sine și mă bucur că am putut împărtăși această călătorie cosmică și lumina ei. Mulțumesc frumos!
Ștergere