ce-ai coborât din ceruri,
să-mi aduci lumină-n viață
și să mă-nveți ce-i bine,
lumineză-mi cărarea
când dau de incertele vremuri…
Ești cinstit, neprihănit,
îmi veghezi iubirea și visarea
ferindu-mă de rele,
să n-ajung în pragul disperării
apelez mereu la tine.
Zâmbeşti enigmatic
rătăcind prin văzduh
ascunzând mereu o clipă
sub aripă
loc de înflorire-n zorii zilei,
cu-o platoșă din flori de măr
îmi schimbi cursul firii
în cel mai curat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu