ci pictez din ale vieții pagini
și compun melodii din note ce-s calde și vii –
acel refren ce simte simfonia diamantină
dintr-un timp sublim, la care mereu mă închin.
Când ritmul vieții ne poartă-n pași de etern,
un prim pas, apoi alții,
iubirea ne înseninează emoțiile și trăirea,
în florile cuprinse-n buchetul timpului trăit.
Doamne, la Tine mă-nchin
pentru tot ce-am primit și trăit!
Foarte frumos textul, iar legătura dintre versuri și crezul tău de la finalul postării este emoționantă. Dumnezeu se oglindește perfect în arta pe care o așterni aici, în muzica și culorile pe care le dai vieții prin cuvinte.
RăspundețiȘtergereMulțumesc frumos! Nu e artă, doar cuvinte , un strigăt în tăcere tremurândă venită din suflet pe moment. Până la artă e cale lungă...
Ștergere