Drumul gândirii

Ce-am învățat, în timp? Al meu suflet mi-a dăruit acel echilibru între trăire și gând, după cum v-am tot informat, nu sunt perfectă, fluturii inconștienți ai trăirilor, mi-au mai încurcat drumul gândirii, îmi intrau uneori prin gânduri răvășindu-le, cum era de așteptat, făceam greșeli deviind de la lumină, alunecam în al prăpăstiilor hățiș, din care cu greu ieșeam neșifonată, dar mereu c-un minus în plus prin vrejuri de lumină dar c-un plus în materie de cunoaștere și mai ales de selecție, considerând că ceea ce este important în viață nu-s trăirile, ci ceea ce înveți din ele.

Când văd frumosul din jur mă bucur nespus cu-ntregul meu suflet, cumva îmi este căutarea răsplătită, mă echilibrez instant și nu-mi las echilibrul sa se piardă, nici a sufletului frumusețe, căci din tot ce am și-am agonisit, ele-mi sunt lumină.