Plutind pe-al clipelor valuri

De veți citi ce-mi scrie gândul, recitând trăiri și vise, poate veți înțelege cum e să trăiești în lumea mea când iubirea-i poezie și viața o provocare cu-ale ei fapte trecătoare.

Nu sunt nici sfântă, nici poleită, sunt doar un om cu-o viața trecătoare, ce-am iubit a vieții poezie, când multe valuri au vrut să mă doboare, am rămas prin versuri scrisă, un volum ce n-are titlu încă, dar sunt tare ca o stâncă când vântul vrea să mă răstoarne.

Mi-aș desena corola primăverii pe fruntea-mi încrețită când vântul sărută roua dimineții iar cerbii se-adapă în apă de izvoare, dar la cât e lumea, cu-o flacără aprinsă-n cuget și simțiri, ar putea să mi-o pună-n zbor de roșie buburuză ce s-ar împiedica de firul ierbii lăsându-mă fără primăvară.

De vor ajunge slovele mele citite-n zbor, citindu-le cu atenție, în ele-mi sunt gândurile bune dintr-un suflet nemuritor, plutind pe-al clipelor valuri, când tristețea ne provoacă gândurile, ele schimbă întunericul cu lumina, ca un sărut pe fruntea tuturor, risipind tot ce-n inimi e durere, c-un surâs biruitor între o trăire, o iertare, o ieșire-n viitor privind la cer spre El dând valoare faptelor prin iubirea tuturor.