cu umbrele sufletelor bântuite de nostalgii
iar melancolia nedezlipită de aripi le poartă zborul
prin îndepărtatul timp al parcului cu băncile pustii…
Adierea toamnei goleşte zilnic aleea trecătorilor
cu frunţile plecate și scufundate-n gânduri
urmez calea frunzelor bătute de vântul trăirilor
fără putinţa de-ași îmbrăţişa gândul pierdut-n abisuri…
Doar un pui de gând ce își deschide-ncet aripile
c-un trup firav dar sigur pe frumoasa sa soartă
purtat de vând în pași de menuet dansează
pierzându-se într-un tărâm de flori cu zâmbete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu