.jfif)
dinspre nori
un fel de umezeală
generală
ce-mi mângâie
sfârșitul săptămânii
înțelegând întâia oară
că dansul toamnei
printre picăturile
de ploaie
vieții-i dăruiește
vârtej de ape
să ne spele
gândurile toate…
Și-n ritmul cald al stropilor grei, mari,
se sting încet postumele regrete,
pe geamul mat se nasc desene rari,
pictând pe sticlă vise în discrete
culori de plumb și frunze aurii.
Să lăsăm ploaia sufletul să-mbrace,
...iar din vârtejul apelor pustii
să ne trezim curați, adânci, în pace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu