Și mi te-ncolăcești ca o liană
În soarele-mi ascuns pe malul stâng.
Într-o grădină, e-un loc de lume bine ascuns,
Doar de tine descoperit în tihnă.
Acolo-mi dansezi pe versuri,
Tuneluri neștiute-mi sapi în minte.
Dansând, mișcându-te în cercuri,
Nici umbra nu-ți pot prinde,
Te simt mereu umblând prin gânduri.
Tu, în visul meu, ți-ai găsit a te-ntinde
Fără a mă întreba?
Și-n labirintul nopții ce se cerne,
Devii lumină, umbră și descânt,
Te pierzi prin galerii adânci, eterne,
Și-mi lași în minte urme de pământ.
Când zorii bat la porțile din gene,
Iar soarele pe malul stâng apune,
Rămâi o amintire prin poiene
Și-un dans etern ce n-are încă nume.













































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu