Din care să faci ciocolată,
Acestea trăiesc în păstăi albicioase,
Agățate de ramurile unui arbore.
La început a fost consumată ca băutură,
Condimentată, rece și neîndulcită,
I se spunea „apa amară“,
Pe care o beau anumite elite.
În ziua de azi, se topește pe buze
Sau frige într-o cană de iarnă,
Ce stă cuibărită în palmele reci,
Care au făcut un om de zăpadă.
Este cadoul dulce și rafinat,
Care îmbracă diverse forme,
Ce-i oferit cu mare drag,
De cineva care dorește să cucerească…
O inimă blândă și bună,
Care așteaptă să fie îndulcită,
Ca mai apoi, acest deliciu,
Să-i aducă o dragoste mare.
Îndrăgostiții pândesc la colț,
Să se deschidă Ciocolateria,
Apoi dau buzna, pentru a prinde,
Cele mai bune sortimente.
Cu lapte, alune, mentă și sare,
Amară sau albă, cu lichior și fistic,
Ruby roz, cu aromă ușor fructată și acrișoară,
Îți lasă un gust irezistibil și persistent.
Ne trezim tentați de savoarea-i complexă,
În momente pline de romantism,
Dar și în cele tensionate, stresante,
Căci ne ajută să mai uităm de griji.
Crește puterea de concentrare,
Transformă starea de spirit,
Creează efectul de îndrăgostit,
De clipă, de lume, de viață.
Consumată în bucăți mici,
Ca desert, la micul dejun,
Ne învață cum să trăim mult mai frumos
Și să oferim tuturor, ciocolată cu dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu