Ce se plimbau pe străzi, deunăzi,
Fără să-și mai găsească urma și culcușul,
Căci și-au greșit, cumva, itinerarul.
La început nu am știut ce umblă,
Așa bezmetic, dintr-un loc în altul,
Dar când să intru în casă, ce să vezi!
Vin două energii direct spre mine.
M-am tras un pic, așa, de după ușă,
Crezând, inițial, că mi se pare,
Dar când să fac un pas mai mare,
Văd, stând la masă, două siluete sclipitoare.
Sunt Dragostea ce face orice suflet fericit,
Iar eu sunt Binele din lumea voastră,
Vrem ca să ne ajuți, să triumfăm din nou,
Fiind cu voi forever, chiar din acest moment.
Eu? Să v-ajut pe voi? Nu cred că-i cu putință,
Să fac să se împlinească acum, așa, ad-hoc!
Și-n fiecare zonă, fâșie de pământ,
Să fie doar iubire și bucurie-n gând...
Ne pune pe amândoi, în versurile tale,
Ca să ne facem cunoscuți și îndrăgiți de toți,
Să circule între semeni doar zvonuri de iubire,
Ce fac s-armonizeze, întregul univers.
Nu mi-au lăsat o clipă de gândire,
Căci imediat s-au transformat în picături multicolore,
Ușor, ca prin magie, s-au ridicat puțin
Și s-au ascuns, cu mare drag, în călimară.
De-acuma ce să fac?
Nu îmi permit să îi dezamăgesc!
Îmi iau, cu multă grijă, din sertar stiloul
Și îi încarc pompița cu cerneală.
Cum noaptea, zgomotul e mut,
Iar oamenii își ascultă în tăcere viața,
M-apuc să scriu cu dragoste și bine,
Pe foile ce îmi stau, albe, drept în față.
Îndată i-am pitit printre cuvinte,
În virgule și-n fiecare punct,
Să fie doar evenimente pozitive,
În toate cele patru zări de pe pământ.
Acum că dragostea și binele domnesc în lume,
Și dorul meu s-a potolit,
Căci mi-au promis să nu mai rătăcească fără noimă,
Fiind cu noi la braț, mai multe veșnicii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu