De atunci rămas-au secunde reci de numărat
La geam privind.. aștept zâmbetul tău,
Ca pe-o lumină a gândului cel greu
Te-am așteptat , dar n-am găsit în gând
Puterea să o iau de la-nceput ...
Mă-ntreb și acum de ce încă te port aici
Printre povești cu zâne...prinți și licurici
Ți-am dat de mult ...de atunci...iertarea mea
Când te-am crezut , greșeala a fost numai a mea
Și-n urma ta când palma am închis
Pe obrazul meu cristale s-au prelins
Când te-am pierdut ...nu mi-ai plecat din vis
Și-atunci numai tristețea ochii mi-a închis
De m-aș putea ierta și eu ...vreodată
Să pot vedea cu alți ochi, lumea toată
De aș putea să mulțumesc ...cuiva
Dar n-am să pot ...și nu e vina ta.
Mă poartă pașii către drumuri grele
Și talpa mea chiar va pășii pe ele
Nu am de-ales ...din drum nu mă întorc
Nu am la cine și nici nu mai pot
Un zâmbet mi-am pictat să-l vadă lumea toată
Căci am de mână...credința-n a mea soarta…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu