.jpeg)
Este complexă și misterioasă,
Pompează fericire pentru neuroni,
Încă din cea de-a șaptea săptămână, embrionară.
Se împarte în patru puncte cardinale,
Pentru a ne ghida pe drumul vieții,
Astfel încât să nu ne rătăcim,
Urmând direcția numai spre Soare.
Lumina, far călăuzitor,
Se împrăștie în cele patru camere,
Scoțând din adâncul umbros,
Iubirea pentru oameni și speranța.
Este atâta Iubire de dăruit
Ce așteaptă să fie primită,
Îmbrățișează omul deznădăjduit
Și între inimi se va crea o punte.
Aceasta va deschide încă una,
Către o altă inimă ce plânge,
Formând în timpul cel mai scurt,
Hora iubirii fără margini.
Așa se zvântă lacrimi negre pe obraz,
Născând în ochii umeziți doar licărirea,
Ce capătă îndată un alt sens,
Căci inima se îmbată de Iubire.
Inima fiecărui om trăiește
În ritmul enigmatic al vieții pământene,
Salută Soarele în zori,
Își colorează somnul cu mistere,
Iar restul zilei slobodă rebel,
Să își arate marea bucurie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu