Peste obrajii îmbujorați,
Nu căuta să-l prinzi în coamă,
Ador sălbăticia ta.
În el reflectă luna ce-i geloasă,
Că te iubesc mai mult decât orice,
Se furișează veșnic prin fereastră,
Cerșind măcar un gram de dragoste.
Își plimbă mândra ei lumină
Pe trupuri de îndrăgostiți,
Sperând să fure, pentru o secundă,
Un sărut rapid.
Nu-i scapă nicio îmbrățișare,
Căci se strecoară în tandem,
Printre a noastră goliciune,
Învăluindu-ne în mister.
Îmi place cum a ta privire
Își face loc printre zulufi,
Să poată admira măreața lună,
Ce stă subtil pe al meu trup.
Cum degetele noastre se împresoară,
Ea vine și le trage înapoi,
Ca vraja ei să prindă aripi
Și să pornim în zbor, toți trei.
Pe cer este la ea acasă
Și regulile jocului și le impune,
Dar inimile noastre pline de iubire,
Fac să-i pălească strălucirea.
Și-atunci ne-aduce iarăși pe Pământ
Și se retrage oarecum dezamăgită,
Însă nu pleacă până când,
Nu-și face mica ei plăcere.
Noi stăm lipiți umăr de umăr
Și radiem a fericire,
Ea trece peste trupurile noastre
Și soarbe boabele de bucurie.
Își face tolba plină pentru astă seară
Și urcă cu lumina spre locul său de veghe,
Oftând cu nostalgie că nu-i și ea ca tine,
O tânără domniță ce este mult iubită.
Mai lasă-ți părul ca să cadă,
Pe pieptul meu cel dezvelit,
Să-i simt textura mătăsoasă
Și-n mii de cozi să-l împletesc.
Privirea mea să te vrăjească,
Mai mult decât orice cuvânt,
Și-n zilele care urmează,
Să facem nuntă-n paradis.
Cum luna deja ne cunoaște,
Știe câtă iubire dăruim,
Va fi un martor de nădejde,
În fața Tatălui Ceresc.
Așa se face bucurie în Ceruri
Și-a noastră dragoste-i pecetluită,
Cu-n mare Da rostit atât de noi, cât și de Univers,
Că totul era scris de mult în stele.
Hai, lasă-ți pletele pe spate,
Să ne privim în ochi pentru mult timp,
Căci de acum suntem aidoma
Și n-avem pentru ce să ne mai rușinăm.
Pornind în cercetare să ne descoperim,
Simțim cum totul se împarte doar la doi
Și-n tot acest periplu ce-l trăim,
În inimă și în minte ne încolțește ideea unanimă:
Minunea cea mai mare, a acestei lumi,
Nu este piramida, nici grădina,
Este Omul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu