day - 00 month - 0000

Scrieri personale, eseuri, proză, versuri, povești adevărate și reflecții de suflet.

0%

Mulțumesc!

Am hotărât de bună voie,
Să vin pe acest Pământ și să trăiesc,
Alături de ființe minunate,
Ce au ales și ele un parcurs.
Speranța m-a însoțit întotdeauna,
Iubirea e la mine-n ADN,
Culeg roade bogate zilnic,
Căci tot ce fac e plin de pasiune.
Iubesc ființele ce mă înconjoară,
Indiferent de-al lor statut,
Salut cu bucurie orice întâlnire,
Căci îmi aduce-n suflet mulțumiri.
N-am căutat singurătatea,
Căci înțelegerea a fost,
Ca să cunosc mulțimi de oameni,
Pe care să-i înveselesc.
Vă cer ca să lăsați de-o parte,
Orice moment de îngrijorare
Și pentru câteva secunde,
Să vă imaginați splendoare.
Așa sunteți de când e lumea,
Strălucitori și minunați,
Rămâneți cu aceste sentimente,
Iar viața vi se va schimba.
Persuasivă este firea omenească,
Dar are și orgoliu după ea,
Lăsați-l să vă scape într-un lac,
Ca înecat să vă eliberați.
Toți suntem ucenicii vieții,
Datori să împrăștiem frumos,
Noi am ales să ne întâlnim pe aceste drumuri,
Deci avem multe în comun.
Cerul ce e pictat cu ale noastre visuri
Și aerul ce-l respirăm,
Lumina soarelui ce ne încălzește,
Magia lunii ce ne face îndrăgostiți.
Apa care înseamnă viață,
Pământul roditor de hrană,
Dorința de a fi mai buni ca ieri
Și bucuria revederii.
Ne place să fim laolaltă,
Să povestim și s-ascultăm,
Lecții de viață pline de speranță,
Ce-aduc noi aripi, zilelor.
Ador să te privesc în ochi,
Tot ascultând o depănare,
Așa ți-arăt cât te respect,
Indiferent de circumstanțe.
Suntem în trenul vieții care duce,
Spre infinitul nemuririi fără margini,
Unii se urcă, alții mai coboară,
Numai iubire e-n compartimente.
Cu fiecare gară ne înțelepțim,
Căci drumul dintre stații ne aduce experiență,
Suntem mai blânzi cu cei din jur,
Iar sinele din noi ne mulțumește.
Că suntem unici, dar la fel,
Mergem pe drumuri singuri și totuși împreună,
Gustăm din viață separat,
Însă aroma e comună.
Mirosul vieții ne îmbată
Și totodată ne trezește,
Să fim atenți unii cu alții,
Căci doar așa se face Rai.
Iar voi... ați fost atenți cu mine,
În ziua ce a îngăduit,
Să văd această frumusețe a lumii
Și pentru acest fapt, vă Mulțumesc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!
NURILUSA

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
Statistici Blog
● Online acum: ...
📅 Vizite ieri: ...
📊 Luna aceasta: ...
🏆 Total vizite: ...
💖 Copyright © 2018 - ☙ Reflecții și metafore
💖 Powered by Reflecții și metafore ⋆⭒˚。⋆ Design by Ileana ⋆⭒˚。⋆