Mi-am zis că nu mai vrei să știi că încă îți mai caut urma,
Îmi șterg o lacrimă, și-apoi, pornesc la drum numai cu mine
Și simt încet cum se așterne, peste povestea noastră, bruma.
Și dac-ai ști că ți-am mai scris când încă îmi erai părtaș
La fericirile mărunte, la dansu-n ploaie în amurg,
Dar le-am amanetat pe toate, nu le-am trimis pe vreun poștaș
Și -acum mi-e toamnă și târziu și lacrimile încă, curg.
Și dac-ai ști că -n toamna asta am așteptat măcar un rând
Să -mi scrii și tu pe vânt, sau frunze ,ori pe gutuia de la geam,
Și mi-aș dori, ca, timp de-o vară să mai adorm la tine-n gând
Iar tu să scrii poemul nostru de când nedespărțiți eram...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu